Skip to main content
Transport GRATUIT la comenzi de peste 135 RON

Parfum și istorie: Egiptul și institutele sale

Publicat în
septembrie 19, 2018

Se poate spune că industria de parfumuri s-a născut la Grasse, în Franța, pentru că aici s-a statuat că e capitala mondială a parfumurilor!? Exprimarea ar fi nefericită, chiar dacă da, La Grasse este o bornă de hotar referitor la noțiunea de parfum. Dar Grasse deține rolul de lider abia din Evul Mediu, după o poveste cu călugări tăbăcari care erau exasperați de mirosurile pestilențiale ale pieilor de oaie, suprapuse cu alte mirosuri de oaie și alte și alte mirosuri de piei tăbăcite și amestecate cu miros de găinaț… Dar despre primele parfumuri de la Grasse vom povesti cu altă ocazie.

Scopul blogului nostru este de fapt o invitație în lumea parfumurilor. Astfel, acum, cinstit ar fi să spunem că istoria parfumului este mult mai veche decât primele esențe extrase la Grasse. Cele mai vechi recipiente în care se presupune că ar fi fost depozitate esențe sau lichide cu această destinație, a mirosului frumos sau pentru scopuri cosmetice, au fost identificate pe tot arealul Orientului Mijlociu, încă de acum 7000 de ani de dinaintea nașterii lui Cristos. Intuiți desigur că egiptenii au avut un rol decisiv…

Mărire și decădere în parfumerii

Rolul decisiv al Egiptului antic în producția de parfum a fost anulat, șters, ignorat, cum doriți dvs. să spuneți de evoluția (firească) a lumii. Este ceva oarecum asemănător cu istoria marinei britanice, dacă englezii nu au fost cei care au inventat barca, nu au fost ei cei dintâi iscusiți navigatori, asta nu i-a împiedicat să devină stăpânii mărilor și oceanelor. La fel este și cu tot ce ține de parfumuri.

Una din consecințele de astăzi ale pierderii supremației în parfumerie de către egipteni este chiar bagatelizarea acestei noțiuni. Astfel, acum, egiptenii spun „Institut de parfumuri” oricărei parfumerii dispuse să intre într-un circuit turistic. Cine a parcurs vreun traseu turistic egiptean, a fost fără îndoială asaltat de opționalele care includeau vizite de „instruire, shoping și entertainment” la institute de parfumuri. Acestea se găsesc așezate cu grijă pe marile itinerare pentru turiști în Egipt.

La un institut de parfumuri, pe românește spus, oamenii sunt duși să vadă cum angajații unei parfumerii prepară sticluțele pe care, apoi, le comercializează în „marile magazine din Europa și de pe tot globul”. Dar, dacă tot v-ați nimerit pe acolo, veți avea privilegiul să vă cumpărați unul la prima mână. Chiar să vi-l preparați!  Desigur că este o păcăleală, parfumurile sunt ordinare iar prețurile sunt și ele mici, dar totuși piperate vis-a-vis de ceea ce se cumpără. Să ne explicăm.

Preludiu muzeistic

Cine vede Muzeul de Egiptologie din Cairo va rămâne cu siguranță impresionat. Iar ca să fim în concordanță cu subiectul acestui blog, nu vom vorbi despre sarcofagele de care te lovești la tot pasul în supra-aglomerata clădire, nici despre măști mortuare, nici despre obiectele de cult sau cele din viața de zi cu zi ale unui egiptean din antichitate. Ne interesează tot ce ține de parfumuri.

Atenția dvs. ar trebui să fie deplină deoarece ghidul sau explicațiile exponatelor vă vor oferi toate informațiile utile în înțelegerea rolului aromelor și mirosurilor în viața de zi cu zi a egiptenilor.

Egiptul antic a folosit parfumul ca pe un mijlocitor în comunicarea cu divinitatea. Sau, poate, mai bine zis, ca un adjuvant. Aromele și miresmele ierburilor arse, rășinile folosite la incantații precum smirna sau rășina de stejar erau necesare în comunicarea cu zeii Egiptului antic. Apoi, uleiurile parfumate serveau îndeosebi acțiunilor de conservare ale trupului. Alifiile cu care-și ungeau preoții fețele în timpul incantațiilor, de asemenea… Mirosuri din farmacopeea antică egipteană domină și astăzi templele din Egipt…

Păstrarea parfumurilor se făcea în recipientele de piatră sau din pastă de sticlă pe care le puteți vedea în muzeu. Rețineți cât mai multe în memorie, vizita la Muzeul de Egiptologie din Cairo este un eveniment care nu se repetă prea des. Iar secțiunea cu parfumuri și esențele parfumate este una deosebită.

Opusul câmpurilor de la Grasse

Dacă v-ați înscris la o excursie-vizită la un institut de parfumuri veți fi duși, de regulă imediat după ce ieșiți de la muzeu, iar asta pentru a avea cât mai proaspete impresiile. În treacăt fie spus că există situații similare și pentru institute de papirus, de exemplu… Mai există și institute de covoare… Idei comerciale și care, unora cel puțin, li se pare un fel de aruncare în derizoriu a istoriei antice egiptene.

Institutul de parfumuri va fi, așa cum am spus, o parfumerie obișnuită. Care are însă spații enorme pentru oaspeți. Acolo, într-un laborator încăpător, decorat cu vitrine încăpătoare în care sunt zeci de flacoane cu parfum gata pentru a fi vândute, în mijloc va sta un „profesor” care vă arată cum se prepară parfumul. Cum se amestecă esențele, cum se combină acestea cu alcool. Mai rar cu uleiuri bio, chiar nici nu se prea întâmplă așa ceva, Egiptul modern nu (prea) cunoaște moda eco.

Apoi, în timp ce bărbații privesc neputincios, femeile plătesc parfumurile pe care și le-au preparat „singure”. Din chimicale, după rețete date de-a gata de meșterii locali și sub directa îndrumare a unor tinerei „studenți” la institut…

În ceea ce ne privește, Jfenzi vă oferă calitatea unui parfum din flori adevărate, chiar dacă nu crescute la Grasse, dar oricum nu din compuși fără componente naturale în ei. Și credem că ar merita să le încercați, fie și pentru a face o comparație cu un institut de parfumuri din Egiptul modern comercial.

Te-ar putea interesa și…

De ce cinci parfumuri? Se spune că numărul cinci este al bancherilor, al oamenilor cu bani. În același timp, încercând să intri în viața unui bancher, a unui om care adoră cifra cinci, te vei lovi de mister. O asemănare perfectă cu inexpugnabilitatea cactusului.
Parfumurile Goutal sunt un brand foarte cunoscut. Cum au apărut ele și de ce sunt celebre… File din istoria familiei…
Parfumurile sunt pentru atracție în general. Sunt însă diferite fie și numai pentru că nu toți oamenii au aceleași gusturi. De aici apar ciudățeniile