Parfum natural vs sintetic. Moneda cu două fețe

Parfumuri naturale sau parfumuri sintetice? Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări din industria parfumurilor, o afacere de aproximativ 42 de miliarde de dolari în fiecare an, conform Statista. A devenit aproape tic ca fiecare să întrebe dacă parfumul pe care vrea să-l cumpere este din esență naturală sau din arome de sinteză.

Are o atât de mare importanță dacă atunci când cumpărați acel flacon știți că acesta este 100% extras direct din lavanda de pe câmpurile de la Grasse, dintr-o lavanda cultivată undeva în România sau Egipt? Sau este o combinație dintre ceva natural și un adaus obținut prin sinteza în laborator?

Pentru a oferi un răspuns în cunoștință de cauză, cea mai bună metodă ar fi să consultăm statisticile.

Sinteza este peste tot

Primele parfumuri sintetice, obținute din esențe furnizate de chimia de sinteză au apărut aproximativ în același timp, 1888, când s-a folosit pentru prima oară vanilia sintetică și moscul. Dintre acestea, unul se poate cumpăra și astăzi, respectiv Jicky Guerlain. De atunci, în industrie s-au petrecut nenumărate premiere și consolidări ale unor parfumuri celebre, unele dintre ele fiind mai mult sau mai puțin sintetice. Să ne amintim doar că în 1921a fost lansat Chanel 5 care, iată, și acesta are aproape 100 de ani.

Încă un amănunt interesant. Din anul 1960, compania BASF folosește ca produs de bază citralul, un compus sintetic care reproduce mirosul de lămâie. Este absolut identic cu esența naturală de lămâie. Mai mult, compoziția chimică realizată pe bază sintetică este cvasi-identică aceleia care există în mod natural. Citralul sintetic de la BASF există aproape peste tot: în săpunuri, uleiuri, medicamente, chiar și în crema de ghete. Cu mici modificări se obține linalolul, adică mirosul de lavandă. Sau geraniolul, adică parfum de trandafir.

Am vrea să spunem că, de exemplu, creme de față cu miros de trandafir sunt făcute în mare parte cu geraniol. De ce? Ca să fie mai ieftine, oricum miroase la fel…

Amănuntele relatate mai sus vor doar să ilustreze faptul că sinteticul este peste tot. Și, în definitiv, credeți că dacă veți obține un parfum din iasomie naturală recoltată în China, nu veți avea de-a face măcar cu un pesticid sau două?

Parfumul de mosc. Vi-l permiteți?

Bazați pe informațiile de la Statista, site cu statistici nu doar despre parfumuri ci mai ales tendințe și realități de marketing, citat mai sus, specialiștii estimează că 99.9% din parfumurile existente pe piață sunt realizate de fapt din două tipuri de componente. Atât naturale, cât și de sinteză. Bine, bine, veți zice, are vreun sens această alăturare? Are, și veți vedea de ce.

Esențele de parfum obținute pe bază de sinteză și introduse într-o anumită rețetă au un rol precis. Acela de a accentua nota de bază a parfumului. De fapt o pune în evidență. Este, dacă vreți, ceva asemănător cu intensificatorul de aromă din industria alimentară, care dă niște calități deosebite unui anume aliment.

Așadar, o esență de parfum de sinteză redimensionează mirosul natural sau chiar îl redă, mirosul pentru unele flori fiind (încă) extrem de greu de obținut prin distilarea obișnuită, cum este cazul crinilor. În alte situații, cum sunt esențele de parfum cu origine animală, de cele mai multe ori au intervenit autoritățile care au interzis practicile respective de recoltare. De exemplu moscul, credeți că veți cumpăra vreun parfum cu miros de mosc obținut pe cale naturală? Noi ne îndoim, dar puteți încerca…

În fiecare sunt descoperite sau modificate aproximativ 2000 de molecule folosite în industria parfumurilor. Dintre acestea, doar 10 ajung în producție. Și din acestea 10 vor trece proba timpului una sau două esențe.

Creația unui parfum este așadar un proces complex. Ori, la fel ca în artă, există curente, există modă eternă, există o multitudine de motive de a dăinui sau nu. Combinarea într-o rețetă de parfum a unei esențe naturale și a uneia de sinteză este, până la urmă, o chestiune de creație.